Reinventarea Personală (și prețul ascuns pe care nu ți-l spune nimeni)

Ce este reinventarea personală și care este prețul ei ascuns?

Reinventarea personală este un proces prin care te redefinești și te reinventezi în mod voluntar.

Ca să te poți redefini într-un mod care te reprezintă autentic, e necesar să lași în urmă tot ce NU te mai reprezintă.

Ca să rămână doar ceea ce este esențial, doar ceea ce reprezintă cine ești tu cu adevărat.

Reinventarea personală înseamnă să dai jos haina veche, pe care o porți de câțiva ani, pentru că e mică și te strânge.

Plus că moda de acum 10 ani arată ciudat.

Poate că, pentru o vreme, va trebui să ieși în lume fără să ai o haină pe tine.

Sau să porți o altă haină, care nu ți se potrivește perfect, dar care merge o vreme.

Pentru ca, în cele din urmă, să îmbraci o haină nouă, care e croită pentru tine și îți vine la fix.

Când vine momentul să te reinventezi, e nevoie să treci mai întâi printr-un alt proces.

E un proces despre care nu prea se vorbește. E un proces care te poate împiedica să avansezi înspre o versiune nouă, mai bună a ta.

Despre ce vorbesc? Despre…

Deconstrucția personală.

Fun Fact: într-una din zilele în care scriam de zor despre deconstrucția personală,  am mușcat dintr-o boabă de popcorn ne-expandată și mi-am rupt un dinte.

Ei bine, nu genul ăsta de deconstrucție personală am în minte pentru articolul ăsta, dar Multiversul are umorul său specific.

Așa, unde eram?

Ca să te poți reinventa, e nevoie să lași în urmă acele părți din tine care nu te mai reprezintă.

Și mă refer la mai mult decât obiecte și haine.

Mă refer la moduri de a gândi învechite, care nu mai funcționează pentru tine.

Mă refer la persoane din anturaj care nu mai reflectă cine vrei să fii și nici felul în care vrei să gândești.

Mă refer la ocupații profesionale care nu te reprezintă cu adevărat, chiar dacă ești plătit să faci prezența 8 ore pe zi.

Mă refer la atitudini, deprinderi și reacții care nu mai funcționează pentru tine.

Să nu închizi încă articolul.

Dă-mi o șansă ca să îți explic despre ce e vorba.

Toată povestea are o logică, până la urmă, o să vezi.

Și un obiectiv final.

Deconstrucția personală e atât o unealtă, cât și un pas inevitabil de transformare personală.

E deosebit de importantă, atunci când vrei să te reinventezi, să te reînnoiești, să zbori.

Ca să poți „zbura” cât mai sus, e nevoie să lași în urmă tot ce te trage înapoi. (Toni Morrison)

De ce ai vrea să te reinventezi?

Ei bine, de-a lungul timpului, pe măsură ce trecem prin experiența asta numită viață, au loc mai multe schimbări.

Pe lângă schimbările fizice, ni se schimbă și modul de gândire. E normal.

Se mai schimbă și oamenii cu care ne petrecem timpul.

Ni se schimbă locul de muncă, sau orașul în care trăim.

Dar, în mod inevitabil, se acumulează și surplus.

Surplus care ne îngreunează și nu ne dă voie să ne mișcăm mai repede.

Nu ne dă voie nici să facem saltul spre următorul nivel.

Dacă nu ne eliberăm de surplus, atunci ușor, ușor, viața pe care o trăim ajunge să se transforme în ceva ce nu mai putem iubi.

Rămâne doar ceva ce noi facem din inerție, fără să fim cu adevărat prezenți în … ei bine, propria viață.

Și uite așa, intrăm pe pilot automat.

Și nu mai simțim satisfacție sufletească.

Nu știu cum ești tu, dragul meu cititor, cititoare (sau labrador), dar pentru mine, satisfacția sufletească e deosebit de importantă.

Ea cântărește mult mai greu decât orice.

Pornind de la necesitatea de a avea satisfacție sufletească, apare și nevoia de a ne reinventa periodic.

Poate că și tu ai trecut printr-un astfel de proces, atunci când te-ai săturat să mai acționezi doar din inerție.

Poate chiar acum ți se întâmplă să nu mai fii pe aceeași lungime de undă cu oamenii din anturajul tău.

Poate chiar acum trăiești un stil de viață care a fost OK pentru tine până într-un punct, dar acum nu te mai mulțumește.

Pentru că nu îți mai aduce acel ceva de care tu ai nevoie cu adevărat, acea scânteie 🌟 din viața ta.

Și atunci, ce e de făcut? E simplu, treci la …

Etapa de deconstrucție personală

Această etapă presupune să identifici tot ceea ce nu te mai reprezintă cu adevărat. Și, rând pe rând, să începi să faci curățenie.

Procesul de curățenie poate fi îngreunat atunci când suntem atașați de obiecte, obiceiuri, deprinderi, vicii sau atitudini.

Sau, dacă depindem într-un mod sau altul de una sau mai multe persoane.

Sau, desigur, când depindem de un loc de muncă ce ne asigură resursele financiare de care avem nevoie.

Dar, dacă vrem să ne re-aliniem cu cine suntem cu adevărat ACUM, ca să devenim congruenți, e nevoie să trecem prin acest proces și să o facem în mod voluntar.

Personal, am descoperit că, dacă nu trecem voluntar prin procesul de curățenie sau deconstrucție personală, viața oricum va avea grijă să ne treacă ea prin proces.

Și … te asigur că nu va fi foarte plăcut atunci când opui rezistență vieții.

Desigur, e suficient uneori să lăsăm lucrurile să curgă de la sine și să le dăm voie transformărilor personale să ni se întâmple, pur și simplu, fără să le mai opunem rezistență.

Dar, dacă vrem să venim în întâmpinarea acestui proces, există anumiți pași de urmat, ca să ne facilităm transformarea personală, evoluția, sau drumul înapoi către starea de congruență cu cine suntem cu adevărat.

Și, poate ai făcut deja conexiunea, ceea ce spun eu aici se leagă de

Minimalism

și

Esențialism.

Punerea acestor principii în practică presupune să reducem tot surplusul din propria noastră viață, pentru a păstra doar esențialul, doar ceea ce funcționează cu adevărat.

De ce?

Ca să ne putem elibera!

Conceptul de esențialism se extinde chiar și dincolo de lumea concretă, palpabilă, a lucrurilor materiale.

Ca să aplicăm minimalism-esențialismul pe toate planurile, se recomandă să facem:

  • Introspecție (cu pix și hârtie)
  • Auto-observare (fără să te judeci)
  • și multă, multă Meditație (era evident, nu?)

Adițional, să răspundem cât mai des la întrebările:

  • Cine sunt eu acum, cu adevărat?
  • Din tot ceea ce fac eu acum, ce mă mai reprezintă și ce nu?
  • Obiectele pe care le dețin în acest moment, mă mai reprezintă ele pe mine sau reprezintă părerile, gândurile și impresiile altor persoane despre mine, cu care nu mă mai identific neapărat?

Deconstrucția personală este total opusul dezvoltării personale

Dezvoltarea personală presupune să evoluezi neîncetat, să devii mereu mai mult decât cel care ești acum și mai mult decât cel care ai fost până acum.

Dezvoltarea personală clădește din start pe convingerea că nu suntem suficienți.

Și că trebuie să ne dezvoltăm, să devenim mai mari, mai tari, mai puternici, mai dăștepți, mai dezvoltați.

De asemenea, trebuie să știm cât mai multe, ca să ne putem îndeplini toate dorințele, așa să ne ajute Cel-de-Sus (știi tu).

Personal, mie nu-mi surâde această abordare.

De ce?

Deoarece clădește pe ideea că nu suntem suficient de buni. Nu cred că acesta este un punct bun de pornire.

Este o fundație șubredă, pe care eu nu vreau să construiesc.

Dacă aș construi pornind de la această convingere, doar voi perpetua la nesfârșit ideea că nu sunt suficient de bun.

Și, întotdeauna va trebui să fac ceva ca să demonstrez, atât mie însumi, cât și celorlalți, că de fapt sunt suficient de bun.

Prefer în schimb să pornesc de la ideea că, în acest moment, în acum, în momentul prezent, sunt suficient.

Mare atenție, nu am zis nimic despre ziua de mâine. Și nici despre cel care voi fi peste o lună.

Vorbesc doar despre momentul prezent și cine sunt eu acum.

Găsim Esențialul din noi înșine doar prin procesul de curățenie internă

Conceptul, într-o formă puțin diferită, l-am auzit prima dată la Eckhart Tolle, autorul cărții Puterea Prezentului.

Într-unul dintre seminariile lui, spunea că el nu face dezvoltare personală și nici dezvoltare spirituală.

El nu „adaugă” la ego-ul celor care participă la seminariile lui, ci mai degrabă el „ia” din ego (ca să rămână mai puțin, n.r.).

Și nu în sensul că le ia banii, timpul. Și nici în sensul că-i face să se simtă mai mici.

Pur și simplu, îi ajută să înțeleagă că drumul spre echilibrul personal nu înseamnă să acumulezi cât mai mult pe toate planurile (mental, fizic sau spiritual), doar ca să ai cu ce să te compari.

În schimb, drumul către echilibrul personal înseamnă să găsești ceea ce îți este suficient, ca să poți simți bucuria de a trăi, în fiecare moment care ți-e dat.

Deconstrucția personală înseamnă să lași în urmă vechea ta identitate, vechiul TU, care nu te mai reprezintă cu adevărat.

Să-l lași să se dizolve, să dispară, pentru a putea face loc unui nou TU, mai ușor, mai echilibrat, mai curat.

 

Un tu autentic.

Un tu inspirat.

Un tu plin de bucurie și recunoștință pentru viață.

Un tu aliniat cu esența vieții, care se exprimă prin tine.

 

Închei cu un vers important, dintr-o melodie celebră din anii ’90.

Hei, da, viața-i viață, binele și răul de tine se agață.

10 puncte pentru echipa care ghicește prima melodia.

Cius.

 

Votezi?

Dan Munteanu

Îți ofer idei și discuții atipice. Găsește liniștea interioară și gândește pozitiv.

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Camelia M. spune:

    Stiu eu, stiu eu melodia! 😀

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.